Epilepsia – suferinţă cronică cerebrală manifestată prin crize epileptice recurente, spontane.
Se realizeaza prin analiza aspectului clinic al manifestării paroxistice obţinut prin:
– observaţie directă – dacă se petrece în prezenţa examinatorului
– relatarea pacientului
– relatarea unor martori oculari
Esential pentru diagnostic este, deci, aspectul clinic, desi nu se poate inca preciza ponderea unui element sau altul: istoric, examen clinic, neurologic .
Elementele de diagnostic oferite de observaţia directă sau anamneză sunt:
– Circumstanţele de apariţie (unde, când, starea de activitate?)
– Modul de debut şi posibile manifestări premergătoare
– Semnele clinice şi/sau simptomele ce caracterizează atacul
– Durata totală a manifestării
– Modul de încetare a manifestării
– Starea clinică reziduală
